Eminescu, o inteligență fără viclenie

Inteligența adevărată nu are nevoie de viclenie”, un aforism eminescian ce supraviețuiește peste veacuri. Pe 15 iunie avea să se stingă din viață Mihai Eminescu, ”poetul nepereche” cum a fost el denumit de critica românească, prin vocea lui George Călinescu. Moartea lui Eminescu a stârnit un val de compasiune, emoție și intrigi în epocă. Reverberațiile acestui eveniment-fenomen se văd inclusiv astăzi.

Titu Maiorescu, o personalitate marcantă a acelor vremuri, care a ocupat funcția de ministru în mai multe cabinete, și chiar de prim-ministru, dar și cel care a creat ”Junimea”, a așezat, la moartea lui Eminescu, o bucățică de tei înflorit, pe mormântul acestuia, potrivit însemnărilor lui Zigu Ornea. Un gest care a validat, pentru eternitate, valoarea simbolică a teiului, asociat istoric și existențial cu marele poet Mihai Eminescu.

S-au speculat foarte multe în epocă vis a vis de o conspirație împotriva lui Eminescu, care era atribuită, în unele cercuri, și lui Maiorescu, prin apartenența sa la loja francmasonică din Iași. Doar opera sa a rămas peste timp martorul realităților eminesciene cuprinse și astăzi în imaginarul literar al românilor.

Cei tineri cunosc foarte puțin faptul că Eminescu a trăit din meseria de jurnalist, deși avea o structură de conservator luminat, gândirea sa fiind profund atașată de valorile spirituale românești. „Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de desvoltare a acestei ţări este ca elementul românesc să rămîie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, c-un cuvînt geniul lui să rămîie şi pentru viitor norma de desvoltare a ţării şi să pătrundă pururea această desvoltare”, scria Eminescu în Timpul, 17 dec. 1881.

ro_RO

Fii la curent cu noutățile

Fii la curent cu cele mai noi știri! Abonează-te la newsletterul nostru.

Te-ai abonat cu succes la newsletter. Îți mulțumim.