Locuiesc peste drum de o şcoală. E ceva tonic în zarva pe care o fac prichindeii ieşiţi în pauză. Cocoţat în balconul de vis-a-vis, sunt un statornic spectator al jocurilor care îmi par vag familiare, dar cărora am dificultăţi în a le înţelege regulile. Încerc să desluşesc logica după care se alcătuiesc cercurile acelea în care se discută lucruri de mare importanţă, fără îndoială. Îmi scapă cu desăvârşire felul în care se împart taberele de susţinători la competiţiile ad-hoc din curtea şcolii. Dar toată hărmălaia aceea îmi face bine.
Mi-e drag prichindelul cu hăinuţa aceea, cu câteva numere mai mare decât el. Are pantalonaşii uzaţi, prea scurţi la gleznă. Când nu e încins în cine ştie ce competiţie de şotron ( e o şcoală mai sărmană, în care telefonul celular şi IPod-ul nu au pătruns) e aşezat pe un bolovan, într-un colţ, şi citeşte. Îl văd cum îşi mişcă buzele şi urmăreşte textul pe carte. Uneori cade pe gânduri, îşi sprijină falca în palmă, ca un om mare, şi ia o expresie uşor încruntată. Rămâne aşa preţ de câteva clipe, apoi aşează iar degeţelul pe rândul din carte şi purcede la citit, mişcând din buze cu aceeaşi sârguinţă.
E tare prăpădit cu ciuful lui blond-roşcat, niciodată pieptănat. Hainuţele sunt vechi şi ponosite. Ghetuţele scâlciate şi cu pielea uzată peste măsură. Dar când râde parcă întreg cerul se umple de râsul lui. Nu ştiu cum îl cheamă, dar mi-a devenit drag. Am devenit prieteni. Cândva m-a remarcat, m-a văzut în balconul de unde stau şi-l pândesc. Şi depăşind stânjeneala de atunci, de câte ori mă vede, mă salută.
Stânjeneala aceea a apărut atunci când, fără voia mea, am fost martor la un episod pe care, cred eu, şi l-ar fi dorit rămas o taină. La dreapta şcolii, la vreo cincizeci de metri, e un chioşc. În ziua despre care vă povestesc, micuţul meu prieten şi-a luat rămas buni de la colegi la poarta şcolii. Aşa cum făcea în fiecare zi. Apoi a pornit spre chioşcul despre care vă spuneam, săltând când şi când ghiozdănelul, pe spate, şi fluierând cu o şăgălnicie pe care, acum, o cred mai degrabă jucată.
Lângă chioşc, ferit de priviri, îl aştepta un băieţel cu aproape un cap mai mare ca el. Să fi avut la 13-14 ani, spre deosebire de mogâldeaţa mea, care nu cred să aibă mai mult de 10 ani. Cel mai mare muşca dintr-o felie de pâine unsă cu ceva. Poate margarină. Mi-era greu să spun, de la distanţa aceea. Când piciul meu a ajuns, cel mare l-a mângâiat pe creştet, ciufulindu-i şi mai tare claia de păr. Piticuţul l-a strâns în braţe pe cel mare, care i-a întins jumătatea rămasă din felia de pâine. Era destul de răcoare şi mă gândeam că celui mare i-ar putea fi frig, doar în cămăşuţă.
După ce a înfulecat, din două înghiţituri, bucăţica de pâine, mititelul şi-a scos haina, mult prea largă pentru el, şi i-a dat-o frăţiorului său mai mare. Da, cel mare era frăţiorul lui. Apoi a scos două cărţi din ghiozdănelul ponosit şi i l-a dat celui mare. Acesta a aşezat acolo cărţile pe care le avea la subţioară. Apoi a îmbrăcat haina, l-a mai ciufulit o dată pe cel mic şi a pornit spre şcoală.
Mititelul a dat să plece şi el, spre casă. Atunci m-a zărit. Şi umerii i s-au lăsat, cumva, în faţă. Şi l-am simţit ruşinat, mai degrabă, decât îngheţat de răcoarea de afară. A doua zi, trecând spre şcoală, m-a zărit în balcon. Şi mi-a făcut cu mâna. De atunci ne salutăm mereu.
Aceasta e toata povestea. Vă pot spune că, de acum, Sorinel ( da, acesta e numele său) are propriul său ghiozdănel. Şi ghetuţe noi. Şi o hăinuţă care să fie numai a lui. Cum s-au întâmplat toate acestea nu am să vă mai spun. Dar am să vă spun ce fel puteţi şi voi ajuta un Sorinel. Pentru că asemeni lui sunt mii de alţi copii necăjiţi. Sau încă şi mai necăjiţi. Copii pe care lipsurile îi ţin departe de şcoala unde şi-ar dori să fie.
Fundaţia Dan Voiculescu a iniţiat un program prin care îşi propune să-i ajute pe toţi aceşti micuţi. Ionuţ, Sorinel, Anuţa sau cum se vor mai numi ei. Un program prin care să-i ajutăm să meargă la şcoală. Să aibă ghiozdănelul lor. Să fie mai puţin zgribuliţi. Şi mai ales să simtă că, în jurul lor, sunt semeni cărora le pasă.
Ce puteţi face? Pe 25-26 septembrie şi 2-3 octombrie, în complexul comercial Grand Arena, Fundaţia Dan Voiculescu vă invită să dăruiţi ceva, cât de puţin, pentru a-i ajuta pe cei ca Sorinel. Cu foarte puţin, îi puteţi ajuta să meargă la şcoală. Şi să le fie iarna mai uşoară. O pereche de ghetuţe. Sau un ghiozdănel. O hăinuţă sau nişte caiete. Puteţi fi convinşi că, după aceea, vitrinele centrului comercial vă vor părea altfel.
Proiectul “Daruiește și vei dobândi “ îşi propune să aducă zâmbetul pe buzele unor copii necăjiți. Noi am cunoscut 6 copii, pe Ionut (14 ani), Ionela (12 ani),Claudia (11 ani), Teodora (8 ani) si Mihaita (4 ani) ai familiei Machidon, din satul Buda, comuna Oșești, județul Vaslui, care nu mergeau la școală. În cadrul acestei campanii, ei au primit rechizitele și hăinuțele necesare pentru a merge la școală.
Buna ziua,numele meu este ioana din galati si as vrea sa ajut o familie insa nu am posibilitate,de aceea am apelat la fundatia dvs.Familia de care va spun este compusa din 3 copii si mama lor foarte saraci,fara casa fara nimic.Sunt copii mici cel mai mare este clasa a-2-a.Din cauza saraciei statul vrea sa ii ia copiii mamei.Mentionez ca locuiesc cu totii intr-o casa cu o singura camera in care sta si fratele mamei lor traiesc din mila vecinilor,au o situatie foarte grea si va rog daca puteti sa ii ajutati cu orice.Aceasta familie locuieste in comuna vacareni jud tulcea!astept raspunsul dumneavoastra la adresa mea de e-mail io_bio_portofio@yahoo.com sau la numarul de telefon 0479596931.VA MULTUMESC!
Nu trebuie sa cedati la presiuniile lor.Presiuniile lor nu reprezinta decat frica de Dumneavoastra,ca sunteti un om puternic .Ati creat ceva in aceasta tara atat in plan social cat si politic .Nu sunt decat niste manevre pentru a va distruge imaginea si proiectul politic pe care l-ati implinit.Multi oameni asteapta de la Dumneavoastra sa ramaneti in lupta,pentru multi reprezentati o speranta si o voce puternica si sunteti considerat liantul opozitiei.Prin maturitatea ,experienta,echilibrul si profesionalismul Dumneavoastra reusiti sa-i tineti aproape pe cei din opozitie.Tot ceea ce fac pdlistii nu pot decat sa va intareasca si sa luptati pentru indepartarea acestei structuri politice nefaste pentru societatea romaneasca.Sunt convins ca toate aceste trompete slugarnice ale lui Besescu vor amuti peste un an.Noi,toti cei care va cunoastem sunt alatrui de Dumneavoastra.
Cu respect !
Dr.Renica Diaconescu
buna ziua apelez la aceasta fundatie DAN VOICULESCU neavand sprijin financiar posibil pentru cei doi copi,o fetita in varsta de 6 anisori si un baietel in varsta de 4 anisori pe care as vrea sai inscriu la fundatia dumneavoastra pentru ai ajuta financiar si educativ.deoarece suntem foarte saraci si nu ne permitem sai inscriem in alta parte sa poata si ei invata mai bine sa aiba si ei niste hainute bune si de incaltat pentru a putea merge si ei un pas inainte doar cu ajutorul dumneavoastra.va multumesc cu respect
FDVDR: Va rugam sa ne trimiteti un email pe adresa office@fundatiadanvoiculescu.ro in care sa ne lasati un numar de telefon, localitatea de domiciliu si mai multe detalii despre situatia dvs.
Sunt cadru didactic. O colega m-a chemat sa-mi arate urme de violenta pe spatele unei fetite din clasa I. Desi stiam ca tatal fetei este violent cu mama acesteia, nu credeam ca isi va lovi propriul copil! Tot spatele era plin de vanatai. Fetita ne-a povestit cu lux de amanunte cum a fost batuta si de ce. Mi-au trecut prin minte doar chinurile suferite de micuta Alexandra. Pentru a veni in sprijinul fetitei, impreuna cu doamna invatatoare am anuntat directiunea scolii care a hotarat sa anunte Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Timis, Inspectoratul Scolar si Politia Locala.Doresc foarte mult sa o ajut pe aceasta fetita , care sufera enorm.Va rog frumos sa ne ajutati si d voastra .Astept raspunsul d voastra pe adresa de e-mail reed_anca@yahoo.com.Va multumesc
E obligatia noastra, a tuturor, sa ne implicam si sa salvam integritatea si chiar viata copiilor, dar cati dintre noi luam atitudine?
De aceasta data finalul este unul fericit si sper din tot sufletul ca fetita sa nu mai aiba parte niciodata de violenta si de zile de cosmar!
FDVDR: Va felicitam pentru initiativa, insa programul “Daruind vei dobandi” se adreseaza copiilor fara posibilitati si ii ajuta cu rechizite sa continue sa mearga la scoala.
Buna
Ma numesc Lacatos Alexandru sunt cadru didcatic la scola generala ,,Mihai viteazul ” din Campia Turzii unde sunt instructor scoala dupa scoala dupa scoala si lucrez cu 14 copii proveniti din familii defavorizate social si fra venituri multi dintre ei sunt crescuti de catre bunici. Pregatesc cu ei o serbare de Craciun dar oare ,,Mosul” vine si la ei va rog frumos veniti in sprijinul acestor copii cu un cadou de Craciun sa simta siei gustul adevarat al CarciunuluiVa ofer numarul de telefon in caz ne ne puteti ajuta 0740702677 instructor scoala dupa scoala.
Va multumim !
Buna ziua. Numele meu este Natalia Pricop si sunt angajata a Primariei Lungani, jud. Iasi pe postul de sef centru de zi. Apelez la fundatia dvs. in speranta ca ne puteti sprijini in demersul nostru de a le oferi celor 25 de copii beneficiari ai serviciului social Centrul de zi Sf. Arhangheli Mihail si Gavril cu sediul in satul Crucea, com. Lungani, jud. Iasi, o bucurie cat de mica cu prilejul Sarbatorilor de iarna.Mentionez faptul ca cei 25 de copii provin din familii foarte sarace si orice ajutor cat de mic ar fi mai mult decat bine venit, atata timp cat primaria nu-si permite, anul acesta organizarea traditionalei serbari cu daruri de Craciun. In speranta ca ne veti putea ajuta astept raspunsul dvs. la adresa de e-mail natapricop08@yahoo.com sau la nr. de telefon 0232-322975, Primaria Lungani, persoana de contact Natalia Pricop.
FDVDR: Cererea dvs a fost inregistrata ca solicitare in cadrul programului “Daruind vei dobandi”. Multumim pentru propunere si pentru increderea acordata.